Silence...

...respira

   Linistea vibreaza ..ma refer la linistea care se asterne intre doi oameni..eu si tu..el si ea..noi doi..care noi!? Acea liniste care ar putea acompania un mormant! Dupa ce lacrimile au plecat, dupa ce regretele au disparut, in final cand nu mai ramane nimic de spus..in finalul acela al finalului cand ajungi sa nu te mai intrebi de ce, in finalul acela cand verbele “a trebui” si “a uita” sunt deja uitate atunci simti o unda ce invaluie un vis pierdut, o urma a unei lacrimi ingropate de mult pe obrazul tau..atunci simti cum este sa simti!

   Acum imagineaza-ti linistea care te inconjoara, oferindu-ti protectia sau mai bine spus izolarea de care ai nevoie, linistea care ti s-a alaturat pentru a te face sa uiti tot ce este de uitat..imagineazati-o cum deschide un ochi prin care poti sa vezi trecutul..dupa care deschide si celalalt ochi prin care poti sa vezi dorinte ingropate, soapte ascunse…

 

  

   Momentan esti pierdut in propria “uitare”…plutesti printre dorinte ingropate..si auzi soapte ascunse. Linistea incepe sa respire prin tine..ea prinde viata prin tine..ea devine o dorinta..dispare..vibreaza..se joaca cu imaginatia ta..se chinuie sa renasca sentimente pierdute..intamplari neintamplate..vise spulberate..sperante ingropate..dar in final “ea” se intoarce..se transforma in linistea care mentine balanta in echilibru!

   Sunt constienta de faptul ca tot ce am spus acum este atat de neclar. O sa incerc sa explic. Luam la intamplare un oarecare “el” si o oarecare “ea”. Acest “el” pleaca de langa aceasta “ea” …urmeaza lacrimi, regrete, un final si nimic de spus..se asterne linistea...”ea” isi continua viata..”el” se gandeste sa revina..linistea din jurul ei se spulbera..iar intr-o fractiune de secunda, intr-o miscare haotica se contureaza un tablou in jurul ei [o imagine a trecutului..si a posibilului viitor]..totul doare acum intr-un mod nedureros…totul este bine acum intr-un mod rau..in momentul acesta totul este “totul si nimic” in acelasi timp ..dar este mai mult “nimic” decat “totul”…

   "Viata cu adevarat traita este in trecut sau in viitor - prezentul este un interludiu..un straniu interludiu in care recurgem la trecut sau viitor ca sa ne slujeasca drept marturie ca traim." - Eugene O’Neill