Am stat mult si m-am gandit la o comparatie, pentru ca daca stam si analizam fiecare lucru, fiecare gest, fiecare sentiment ne dam seama ca il putem compara cu alt lucru, alt gest, alt sentiment. Nu cred ca exista „ceva” fara „altceva asemanator”. Am sa compar o amintire fara rost cu un fluture.
Un fluture traieste doar o zi, o amintire fara rost te chinuie doar o zi. O amintire mai importanta, e prezenta toata viata, e ca un fluture fara aripi care se chinuie sa se inalte. De fiecare data cand „fluturele” incearca sa isi reia zborul se naste o dorinta, dorinta de a te intoarce in timp.
Asa s-a intamplat si cu el..a ramas o amintire fara rost. Sunt convinsa ca multi avem asemenea „comorii” ascunse undeva, iar de fiecare data cand „fluturele” se zbate, o bataie a inimii ne loveste pieptul cu putere, o imagine fulgeratoare ne trece prin minte, intre timp fluturele si-a pierdut puterea, revenim ceea ce suntem!
„Fluturele” meu s-a desprins de la sol de data asta, a fost incredibil, era vocea lui, dar eu aveam o grija incredibila sa nu ii rostesc numele nici macar in gand. Am fost surprinsa ca la auzul ei nu am cazut in genunchi, era vocea pe care as fi recunoscut-o oriunde, as fi recunoscut-o si i-as fi raspuns indiferent daca eram treaza sau adormita. Vocea pentru care as fi trecut prin foc..sau mai putin dramatic..vocea pentru care as fi stins focul!
...dar nu simteam nicio durere, absolut nimic...
"Speranta vede invizibilul, simte intangibilul si implineste imposibilul!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu